Perfuzii cu vitamine: pentru cine sunt și de ce începem cu analizele

Ce este o perfuzie cu vitamine?

Perfuzia cu vitamine e o soluție pe bază de lichid, uneori cu vitamine și minerale adăugate, care ajunge în sânge printr-o branulă (un tub subțire de plastic) montată într-o venă. O ședință durează de obicei între 20 și 60 de minute. Manualul Merck descrie o formulă populară printre furnizorii de medicină alternativă, cocktailul Myers: doze mari de vitamine B și C, magneziu și calciu. Primele astfel de perfuzii le-a făcut un medic american, John Myers, în anii 1970.

Nu toate perfuziile sunt la fel. Injecțiile cu o singură vitamină sau cu un singur mineral sunt tratamente cu dovezi pentru oamenii cu deficit (Manualul Merck). Un amestec de vitamine în doze mari, cum e cocktailul Myers, nu are dovezi de beneficiu la persoanele sănătoase.

La TIBES Medical Center, perfuziile terapeutice pot conține hidratare, vitamina C, complexe de vitamine B sau aminoacizi, după ce indică medicul.

Substanțele ajung direct în sânge, fără să treacă prin intestin. De aceea o doză greșită sau un ritm prea rapid au efect repede, de exemplu tensiunea poate scădea brusc. Alte reacții, ca inflamația venei sau o infecție la locul branulei, apar abia în zilele de după. Doza și ritmul le stabilește medicul.

Cine are nevoie de o perfuzie cu vitamine?

O perfuzie are rost când medicul găsește o nevoie pe care o poate corecta astfel. Situațiile în care are logică sunt:

• un deficit de vitamine sau minerale dovedit prin analize, când tratamentul pe gură nu e posibil sau nu ajunge. Manualul Merck notează că injecțiile cu o singură vitamină sau cu un singur mineral sunt tratamente cu dovezi la oamenii cu deficit;
• o boală care limitează absorbția din intestin, deci vitaminele luate pe gură nu ajung în sânge;
• o persoană care nu poate mânca sau bea suficient din cauza unei boli;
• deshidratarea la cineva care nu reușește să bea, de exemplu un vârstnic bolnav care refuză lichidele, când medicul a stabilit că lichidele pe gură nu ajung.

În toate aceste situații decizia o ia medicul, după consultație și analize. În afara acestor situații, Colegiul American de Farmacologie Clinică notează că dovezile de beneficiu sunt puține.

Mulți oameni care se simt obosiți se întreabă dacă le trebuie o perfuzie. Medicul caută întâi cauza oboselii, cu întrebări și analize. Uneori analizele arată o lipsă, de exemplu de fier sau de o vitamină. Ea se tratează de obicei întâi pe gură, iar perfuzia intră în discuție doar dacă tratamentul pe gură nu e posibil sau nu ajunge. Alteori răspunsul e odihna, o altă boală sau o viroză care nu s-a retras încă, iar perfuzia nu ajută.

De ce începem cu analizele?

Analizele răspund la trei întrebări. Ce lipsește: un deficit dovedit, pe care pastilele nu-l pot corecta, e motivul principal pentru o perfuzie. Ce tratament se potrivește: când e nevoie de o injecție sau de o perfuzie, dovezile susțin o singură vitamină sau un singur mineral, pentru lipsa găsită, nu un amestec. Ce nu e sigur în cazul tău: rinichii, inima, magneziul și potasiul pot cere precauție sau pot schimba alegerea. Așa eviți și o perfuzie de care nu ai nevoie.

Înainte de prima perfuzie, medicul te întreabă despre boli de inimă și de rinichi, tensiune, sarcină, alergii și medicamentele pe care le iei. În funcție de răspunsuri, poate cere analize, de exemplu o hemoleucogramă, valorile de la rinichi sau magneziul și potasiul din sânge, nivelul vitaminei sau mineralului care se bănuiește că lipsește, iar la vitamina C în doză mare și testul pentru G6PD. Medicul stabilește ce analize sunt necesare, pentru că nu există o listă valabilă pentru toată lumea.

Recoltarea se poate face acasă. Asistentul vine cu trusa sterilă, iar rezultatele uzuale sunt gata, de obicei, în 24-48 de ore. Recoltarea venoasă la domiciliu costă 170 lei, la care se adaugă analizele alese. Analizele de biochimie cer de obicei 8-12 ore fără mâncare, hemoleucograma nu. Detaliile sunt pe pagina recoltării analizelor la domiciliu.

Cu rezultatele în mână, medicul decide dacă ai nevoie de perfuzie, care și cât lichid. Pentru consultația dinainte, poți programa o consultație de medicină de familie, tot acasă.

Perfuzie sau pastile? Când are rost fiecare

Colegiul American de Farmacologie Clinică scria în 2024 că există puține dovezi că aceste perfuzii aduc un beneficiu, în afara unor situații terapeutice anume, și că, din punct de vedere farmacologic, nici la deficit nu există dovezi că perfuzia e mai bună decât administrarea pe gură. Concluzia lor: dovezile că beneficiile acestor perfuzii depășesc riscurile sunt puține sau inexistente.

Ce riscuri are?

Riscurile depind de ce conține perfuzia, de doză, de cât de repede curge și de bolile pe care le ai deja. Manualul Merck enumeră, printre altele:

• tulburări de ritm ale inimii sau slăbiciune musculară, la persoanele cu niveluri anormale de magneziu sau de potasiu în sânge (de exemplu din cauza unei boli de rinichi, a diureticelor sau a alcoolului), când perfuzia conține magneziu sau, mai rar, potasiu;
• la persoanele cu boli de inimă sau tensiune mare, exces de lichid, care poate afecta rinichii, creierul sau inima, uneori definitiv;
• tensiune scăzută, cu amețeală sau leșin, mai ales când perfuzia curge prea repede;
• reacție alergică severă la tiamină (vitamina B1);
• afectarea nervilor din mâini și picioare, la exces de vitamina B6;
• infecții grave, inclusiv cu deces, când materialele nu sunt sterile; Manualul Merck spune că perfuziile făcute de personal neinstruit ar trebui evitate;
• inflamația venei (flebită), vânătăi, cheaguri sau infecție la locul branulei, care pot apărea și în zilele de după perfuzie (Colegiul American de Farmacologie Clinică, 2024).

Unele combinații cer atenție. Magneziul din perfuzie poate scădea prea mult tensiunea la cine ia medicamente pentru tensiune. Calciul se poate lega în sânge de ceftriaxonă, un antibiotic injectabil, iar combinația poate afecta rinichii, plămânii sau vezica biliară (Manualul Merck). Vitamina C în doză mare pe venă poate face unele glucometre să arate o glicemie mai mare decât e în realitate. Dacă ai diabet și îți măsori glicemia acasă, spune-i medicului înainte de perfuzie (serie de cazuri, Journal of Burn Care & Research, 2015). Vitamina B6 pe venă poate scădea efectul medicamentelor care stimulează producția de globule roșii, folosite des în bolile de rinichi sau în cancer (Manualul Merck). Spune-i medicului toate medicamentele pe care le iei, inclusiv un antibiotic pe care ți-l face asistentul acasă.

Aceeași sursă spune că gravidele, femeile care alăptează și persoanele cu boli de rinichi, tensiune mare sau boli de inimă ar trebui să evite perfuziile cu vitamine în doze mari. Cine nu are un deficit de vitamine sau minerale și cine ia anumite medicamente ar trebui să vorbească întâi cu medicul.

La vitamina C în doză mare apar riscuri în plus. La persoanele cu deficit de G6PD, o enzimă din globulele roșii, poate apărea hemoliză, adică distrugerea globulelor roșii. Sunt doar descrieri de cazuri, deci nu se știe cât de des apare. O sinteză din 2022 a adunat 14 cazuri publicate, începând din 1975, dintre care 8 după vitamina C pe venă: 10 dintre pacienți aveau acest deficit, la 6 au fost afectați și rinichii, iar unul a murit. La 11 dintre cei 14 complicațiile au apărut în primele 3 zile. Institutul Național al Cancerului din SUA (NCI) arată că persoanele cu deficit de G6PD nu ar trebui să primească vitamina C în doză mare. Tot NCI notează că după perfuzia cu vitamina C au fost raportate cazuri de insuficiență renală la oameni cu boli de rinichi, că cine face ușor pietre la rinichi nu ar trebui să primească perfuzii cu vitamina C și că doza mare nu e recomandată la hemocromatoză, boala în care organismul adună prea mult fier. La cine face tratament pentru cancer, NCI notează că perfuzia cu vitamina C poate face unele medicamente anticanceroase să funcționeze mai slab, un efect văzut până acum doar în studii de laborator și pe animale, deci spune-i oncologului înainte.

Ce trebuie să știe familia când unui părinte i se recomandă o perfuzie?

Dacă un părinte a primit o perfuzie de hidratare după o boală sau după externare, sau dacă cineva vă sugerează o "cură de vitamine" pentru el, decizia aparține medicului care îl cunoaște. Persoanele cu insuficiență cardiacă, boli de rinichi sau ciroză suportă mai greu schimbările de volum de lichid din corp. Dacă părintele are una dintre ele, cantitatea de lichid și ritmul perfuziei contează la fel de mult ca substanțele din ea.

Întrebările utile pentru medic sunt: de ce are nevoie de perfuzie, ce conține, cât lichid primește și în cât timp, ce semne trebuie urmărite după și ce se face dacă apare o reacție alergică gravă. La TIBES, asistentul medical urmărește pulsul, tensiunea și starea generală pe durata perfuziei, rămâne de obicei 15-30 de minute după administrare, mai ales la prima perfuzie, și notează ce s-a administrat.

Dacă părintele doar bea puțin după o viroză, primul pas sunt lichidele în înghițituri mici și sărurile de rehidratare din farmacie. Dacă are pielea rece, palidă sau vânătă, e confuz, respiră greu sau abia se trezește, nu așteptați o perfuzie acasă: sunați la 112. Iar dacă în zilele de după o perfuzie brațul se înroșește, se umflă sau doare, ori apare febră, sunați medicul.

Pentru o evaluare acasă, înainte de orice perfuzie, puteți programa o consultație și analizele (vezi mai sus). Dacă părintele are diabet sau o boală endocrină, evaluarea o poate face și consultul de diabet și endocrinologie la domiciliu.

Se poate face perfuzia acasă?

Da. La TIBES Medical Center, perfuziile terapeutice se fac acasă, la indicația medicului. Asistentul medical vine cu materiale sterile, montează branula, verifică medicația și urmărește pulsul, tensiunea și starea generală pe toată durata administrării. Acasă nu există dotarea unei clinici: pe pagina serviciului scrie că echipa are o trusă de urgență de bază, iar la o reacție alergică gravă asistentul aplică măsurile de prim ajutor și sună la 112. Complicațiile apar însă de cele mai multe ori în zilele de după perfuzie, când nu te mai urmărește nimeni, așa că întreabă la programare cine te verifică în zilele următoare. Prețurile de pe pagina serviciului includ deplasarea, branula și monitorizarea. Soluția și medicația le stabilește medicul. Pe pagina serviciului scrie că medicamentele le procură familia, pe baza prescripției, iar asistentul nu le aduce și nu le vinde. La programare îți spunem ce trebuie să ai pregătit.

După o viroză, dacă medicul vrea să urmărească tensiunea, glicemia sau saturația în zilele următoare, măsurătorile se pot face tot acasă, prin monitorizarea parametrilor la domiciliu.

Procedura pe pași și prețul fiecărui tip de perfuzie sunt pe pagina perfuziile la domiciliu, cu procedura și prețurile.

Ce se știe despre imunitate și răceală?

Nu există dovezi că o perfuzie cu vitamine întărește imunitatea, nici la oamenii sănătoși, nici la cei cu o lipsă. De aceea începem cu analizele: o lipsă găsită se tratează, de obicei, întâi pe gură. Manualul Merck, ediția pentru public, revizuită în iulie 2025, notează că efectele atribuite acestor perfuzii la persoanele sănătoase (mai multă energie, imunitate, mai puțin stres, detox, piele mai bună) nu au fost confirmate. În 2018, autoritatea americană pentru protecția consumatorilor (FTC) a acuzat, pentru prima dată, o firmă care vindea astfel de perfuzii de afirmații înșelătoare și nedovedite, de exemplu că ar trata cancerul sau scleroza multiplă.

Despre răceală, o sinteză Cochrane din 2013 a analizat studiile clinice despre vitamina C, cu peste 11.000 de participanți. Luată zilnic, vitamina C nu a scăzut numărul de răceli la populația generală. Excepția au fost oamenii expuși la perioade scurte de efort extrem, maratoniști, schiori și soldați în exerciții pe ger, la care riscul de răceală a scăzut la jumătate. Luată zilnic, vitamina C a scurtat răcelile cu circa 8% la adulți și cu 14% la copii. Pentru un adult cu o răceală de o săptămână, 8% înseamnă mai puțin de o zi. Luată după apariția simptomelor, vitamina C nu a avut un efect constant. Rezultatele despre prevenție și despre durată vin din studii cu vitamina C luată pe gură, deci nu spun nimic despre perfuzii.

Pentru gripă, măsura recomandată de autoritățile de sănătate e vaccinul antigripal. Am scris separat despre cine îl primește gratuit, cine plătește jumătate și unde se face. Dacă te întrebi ce ai acum, citește cum deosebești răceala de gripă.

Întrebări frecvente

groupsScris de echipa TIBES Medical Center. Sursele au fost verificate la 9 noiembrie 2026.